Scriam pe celălalt blog al meu că mi-am îndeplinit un vis pe care-l vedeam aproape imposibil de realizat şi anume: de a participa la un concert a mult-iubitei trupe Roxette. Visul îl vedeam realizabil doar în eventualitatea în care ar veni şi în România. S-a întâmplat în sfârşit după mai bine de 20 de ani, pe 30 mai, în Bucureşti la Zone Arena. Recunosc că nu mai sunt aşa de înfocat după ei cum eram acum 11-14 ani. Am avut oarecare ezitări, în a participa, dar totuşi la cât de mult mi-au plăcut şi încă le mai îndrăgesc piesele, nu puteam lipsi. Pe bilet printre lucrurile interzise figurau şi aparatele foto-video. Puuh! Asta era o veste tristă, însă neoficial se ştie că la majoritatea concertelor poţi intra cu săpuniere sau cu bridge-uri, în schimb cu DSLR-uri nu. Deci, Nikonul a stat acasă, dar Cristi, mi-a împrumutat un Canon (PowerShot SX120), excelent pentru a putea imortaliza câte ceva (foto şi video).
După ce am tras câteva cadre, departe aflându-mă de scenă, am trecut la video. Şi acum, după câteva zile. îmi resimt mâna dreaptă pe care am ţinut-o tot sus. Am avut noroc că zoom-ul de 10x m-a ajutat să fotez şi filmez în aşa fel încât să se vadă ceva. Nu e claritatea unui DSLR cu care m-am obișnuit, dar acest aparat care gândit destul de compact, îşi face treaba ca un bridge mai mare. Imaginile sunt la limita clarităţii aş putea spune. Câteodată, în astfel de situaţii (şi în acelea în care nu ai chef să cari o cărămidă DSLR), e salvator.
Şi iată aşa, pentru mai bine de două ore am fost Canon(ist). (La cât de mari şi ok sunt aceste branduri, prea puţin contează ce alegi).
Mai multe imagini AICI.