Pare puţin bizar faptul de a vorbi cu bucurie de un loc în care cu siguranţă nu ne dorim să ajungem: cimitirul. Aseară (1 noiembrie) pot spune că am avut parte de o plimbare prin cimitirul romano-catolic din Lugoj relaxantă şi plină de pace. Au venit şi anul acesta mulţi la mormintele celor dragi lor cu ocazia sărbătorii Tuturor Sfinţilor (1 noiembrie) sau cum i se mai spune în termeni populari, “Luminaţie”. Lumina feerică a lumânărilor, revederea cu unele persoane pe care nu le-am mai văzut demult, şi nu în ultimul rând luarea câtorva cadre, mi-a făcut seara mai diferită în sensul bun. Am ţinut neapărat să iau şi camera cu mine în ideea ca măcar vreo câteva fotografii să fac.  Am lucrat exclusiv pe modul manual. Uitasem de “compensarea expunerii” … însă noroc că m-am întâlnit cu dl. Laeţiu (ziarist) care mi-a reamintit şi de această setare. Dacă-mi luam şi trepiedul cred că aş fi putut da mai mult şi poate aş fi avut fotografii mai frumoase, mai bine compuse cu mai mult charm, însă în unele locuri am improvizat atât la setări cât şi la punctul de sprijin, punând aparatul ori pe o criptă sau pe un vas de piatră. Mai multe fotografii puteţi vedea pe Facebook AICI.